duminică, 14 august 2011

Piesa potrivită la momentul potrivit

Pe la 8 seara, am terminat berea. Avusesem niște doze de Stella Artois prin frigider și spre seară s-au terminat. Tot atunci s-au mai terminat și pâinea și untul și roșiile. Așa că m-am dus la Profi.
E duminică seara, lumina pe străzi e ca și inexistentă aici, în zona unde locuiesc. Nu e nici măcar lună plină. Intru la Profi, iau un coș. Mă învârt aiurea, untul pe care-l caut lipsește din raft. Îmi dau seama că am nevoie și de niște usturoi, mă duc în zona legumelor, dar nu găsesc. Nu-i nimic, mai e și mâine o zi. În acel moment aud o voce dinspre rafturile cu bere: „Spune, Carlsberg îți convine?”
Mă uit și văd un tip cam de vârsta mea, cu telefonul la ureche. Omul vorbea cu cineva de acasă, poate fratele lui, poate soția, poate un prieten sosit în vizită. În acea clipă, realizez că mie, Raul Baz, nu mi s-a mai întâmplat așa ceva de cel puțin șapte ani. Adică să stau undeva, într-un fotoliu, relaxat, și să mă sune telefonul, în care să aud vocea unui om drag: "hei, vrei aia sau cealaltă?" Nu, pe mine nu mă sună nimeni, niciodată, să mă întrebe dacă vreau sau nu vreau un lucru, dacă mi-ar plăcea să am un tricou albastru, dacă nu m-ar tenta niște brânză de capră melancolică sau niște ciocolată cu ardei iute. Nu.
Tipul a primit un răspuns și a confirmat că ia patru doze. Am vrut să văd ce anume a luat, însă n-am mai apucat. Pentru că în aceeași secundă, ca un făcut, am realizat ce anume se aude din difuzoare: o piesă din anii 70, anii ăia pe care i-aș cere înapoi dacă m-aș întâlni cu peștișorul de aur. O piesă de care aproape uitasem, cu Gilbert O'Sullivan. O piesă care nici măcar nu mi-a plăcut atât de mult, pe vremea aia, dar care, iată, trebuia să reapară exact acum - Alone again, naturally. Vocea însă nu era a lui O'Sullivan, era vocea unei tipe, nu am habar cine a găsit piesa și a repus-o pe tapet. Același lucru s-a întâmplat cu American Pie a lui Don McLean, scoasă de la naftalină și reinterpretată de Madonna. 
Piesa aia s-a revărsat din difuzoare până am ieșit din Profi. Îmi sună și acum în tigvă.


6 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. cum naiba nu te suna nimeni!?
    dac-as fi mai aproape, te-as intreba daca nu vrei niste usturoi
    dar de-aici... pana s-ajunga usturoiul la tine, s-ar imputi de tot...
    ma-ntreb de cate ori ma suni tu pe mine; nu ca sa ma-ntrebi de care bere vreau, dar asa, ca sa vezi ce dracu mai fac, daca mai exist sau nu pe lumea asta!

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai las-o-ncolo, ca nu de telefoanele astea vorbeam eu, ci de altfel de telefoane: alea care se si soldeaza cu ceva, nu cu recaderea in fotoliu dupa ce apesi pe butonul "Termin". Alea in care te intreaba cineva: vrei sa iau si niste carne de mici?

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred că în momentul în care ai auzit melodia ai și uitat de ce te aflai la "Profi".

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere

După mine!